...n-am putut. Am aruncat castile de durere. Fizic, nu mai pot. De doua saptamani ascult o melodie repetat. In masina, la birou, acasa. Imi rasuna-n suflet un parfum, imi adie-n par un acelasi vant, undeva sus. Da, doare.
Am pe birou o prajitura buna, miroase-a cognac si-a ciocolata neagra. Si-a suflet cald, de dimineata devreme. Si-a liniste. Si e moale si pufoasa, ca niste labute de pisica lenesa.
Si-as vrea sa ma opresc aici.
***
