Si poemul asta dansa asa de frumos!
Partenera lui, lumanarea, si-a frant la un moment dat o aripa.
Si pe final de vis, m-a invitat pe mine la dans,
Mi-a zambit si mi-a soptit incet la ureche
Ca dansul asta are sa-mi schimbe viata.
Si m-am trezit.
Poemul ma tinea in continuare strans in brate,
Cald, cu batai soptite de inima
Fermecat de visul lui,
In care o invitatie la dans avea sa-i schimbe viata.
Si-ar permite lacrimi si nu i-ar mai schiopata sufletul.
S-ar mai aseza din cand in cand pe-o banca,
Sa-si traga sufletul imprumutat de la un copac.
Atent sa nu stearga urmele de cer de pe ea.
Azi iti voi saruta o tampla!
