Lecturi neterminate

Negru. Asa e cerul noaptea. Altfel stelele n ar mai putea sa scrie povesti. Unii din noi invata sa le citeasca pe toate, e singurul lor acoperis.  E tot ce vad seara de seara, e  singura lor limita.
Negru. Asa e capatul de culoar pe care mergi stand parca pe loc atunci cand nu mai sti incotro.
Negru. Asa e fiecare gand atunci cand vrei sa adormi sa visezi o alta lume, una in care sa poti orice.
Negru. Asa se simte sufletul atunci cand descopera ca eul lui nu conteaza, ca poate fi ignorat, pus deoparte, uitat apoi intr un colt, lasat nesters de praf, abandonat.
Negru. Asa e firul de lacrima care se scurge pe obraz in linistea unui gand de prisos, de nicio noima, de nul.
Negru. Asa e oceanul fara soare si cer. Imens, ca un drog, solitar, maret, hipnotizant.
In negru nu te vezi, te scufunzi, te stergi, dispari. Anonim.
Nimic, nimeni, nicaieri.  Atat.
Urmele de pe nisip se vor duce si ele, cu fiecare fir luat de vant.
Nemine, ne eu, neom.
Un mare semn de sfarsit al tuturor restrictiilor. Negru si el.
Nu va multumesc pentru atentie. Si nu va doresc nimic.
Noapte neagra!