Incerc sa gadesc in soapta. E vant si ploua. Un deja vu incolteste intr un colt de ochi. E frig. Gandurile insa sunt galagioase, e ca la o petrecere zgomotoasa cu muzica proasta si lume multa si vesela. Ma inec in fum de tigara si ma doare capul. As vrea sa plec. Nu pot insa, n a mai plecat nimeni. Undeva printre toate zgomotele si agitatia din jur, am loc intr un ungher intunecat de putina liniste. Linistea din ochii lui. Linistea din bataile inimii lui atunci cand ma tine strans in brate. E o liniste pe care nu mi o ia nimeni. Doar eu.
Invitatii inca danseaza. Muzica e inca aprinsa. Am incercat sa ma retrag in tacere. De fiecare data insa cineva ma vede si ma ia la dans.
Fulgerele sunt un echilibru. Cerul e un echilibru. Atingerea moale si calda de pisica e un echilibru. Copacii si luminile ferestrelor din departare sunt un echilibru. Mirosul de fum din par e un echilibru.
Eu nu. Eu. Care eu? Eu in soapta, eu in treacat, eu in nicaieri.
Cum ar arata eu dac ar fi sa aleg? Aleg sa nu aleg. Aleg sa nu aleg sa ma trezesc dimineata. Aleg sa nu aleg conventionalul. Aleg sa nu aleg in alb si negru. Aleg sa nu aleg.
Aleg sa nu aleg sa mai stau la petrecerea asta. Aleg sa nu aleg rational.
Imi place verdele. Mult. Un verde soptit. Un gand,-o idee.
***
Desi era frig afara, iarna, in dimineata aia fusta verde cu bocanci paruse o idee buna
Nu incepuse cu nimic diferit ziua de toate celelalte. Niciun sentiment de necunoscut, inopinat nu i nelinistea privelistea acelei zile. Avea totul planificat. Ca de obicei. Rutina ii facea nespus de bine. Dormise destul. Aceeasi cafea, aceeasi cana verde. Acelasi dus somnoros. Scurt. Cald. Aceleasi trei statii de autobuz. Aceeasi tigara fumata in masina. Acelasi drum. Acelasi birou.
Nu o pregatise nimic pentru ziua aia. O serie de evenimente independente de ea aveau sa i schimbe viata. Aveau sa l aduca pe el. Il stia pe de rost desi nu l vazuse vreodata. In linistea sufletului ei, in linistea gandurilor unde nu incepuse nicio petrecere galagioasa, il astepta. Timid, tacit, sperand, visand. N a facut de atunci si pana acum decat sa fie neindemanatica, nesigura. Ca un alcoolic care adulmeca mirosul spirtos dar stie ca n are voie, care si aminteste lucid durerea, agonia. Si se abtine.
Nu exista context. Exista pretext. Contextul se face.
