Ea e pisica Mauve

Pisica Mauve există și ei i se datorează numele acestui blog.
Acum doi ani, în fapt acum mulți ani m-am decis că vreau din nou să am o pisicoata. După vreo 3 ani de căutări, am găsit-o pe Andreea în Timișoara și pe minunatele ei mitze. A durat 3 ani doar pentru că viitoarea mea mitza trebuia să fie un British Shorthair.

Pe Mauve am văzut-o prima dată în poza asta, ea fiind piticoata din stânga.

Și povestea e așa, după un concediu lung de aproape 3 săptămâni și aproximativ 7000 km parcurși cu mașina prin Europa, la întoarcerea în țară am trecut prin Timișoara să o luăm pe Mauve.

Era tare mică și tare speriată că rămâne fără mămica ei după ce pe frățior îl luase deja un altcineva din București.

Drumul cu Mauve până la București a fost unul din cele mai lungi drumuri din viața mea. Și după ce am reușit în cele din urmă să ajungem oarecum acasă, era necesar să cumpărăm diverse utile pentru pisică. Într-un moment de inspirație, am lăsat-o pe Mauve în mașină și, pe o ploaie torențială am intrat în Carrefour să luăm cele necesare.

La întoarcerea la mașină însă Mauve nu mai era nicăieri. Prea copleșiți de oboseală, am plecat spre casă în speranța că mitza e ascunsă pe undeva. Și undeva chiar era ascunsă, în bordul mașinii, sub volan.

Nu știu câți dintre voi ați mai demontat bordul mașinii până acum, pot doar să vă spun să nu încercați așa ceva acasă.

Mauve a fost scoasă din bord unde se instalase foarte confortabil și de atunci ea e minunata mea mitza.

Las pentru o altă zi povestea cu mitza 2.