Daca nu e utilizat cum trebuie, se dezacordează și cântă fals. Daca nu e folosit deloc, se așterne praf, se irosește.
Cineva, cândva atunci când te aștepți mai putin, o sa știe cu naturalețe și fără niciun efort sa cânte impecabil la el. Iar el, sufletul, sa mai rezoneze doar asa.
Apoi, când pianistul pleacă fiecare clapa cândva apăsata, fiecare nota care e acum ecou se vor fi imprimat adânc, vor fi lăsat urme peste care timpul va așterne doar praf. Iar urmele se vor infecta, ca mai apoi sa lase cicatrici adânci ce nu se vor vindeca niciodată.
Sufletul nu uita nicio partitura, oricât de stângace ar fi fost pianistul. disimulează aparent lasă loc de rațiune păcălește și de multe ori trișează.
Sufletul nu moare niciodată. E ancestral, a învățat toate partiturile lumii, de-acum și de oricând.
Iar timpul nu vindeca nimic, doar trece în liniște cu fiecare clapa de pian apăsată.
