Cum ne masuram viata? Dac-ar fi sa luam toate lucrurile bune si toate amintirile dragi, ar incapea intr-un rucsac? Intr-o valiza? Un geamantan? Dar dac-ar fi sa fim nevoiti sa luam cat incape intr un rucsac? Ce-am lua? si ce-am lasa in urma?
Fiecare gest, cuvant, gand, actiune.
Fiecare lacrima care frige, care ustura dizolvata in rimelul negru, scurs de pe fiecare geana.
Fiecare mangaiere, atingere, privire, dorinta.
Fiecare promisiune incalcata.
Fiecare dor, suferinta, euforie.
Ar incapea toata fericirea momentelor calde, bune, de neintinat?
Ar incapea cate putin din fiecare om drag, fiecare rana lasata adanc din nimicnicie?
Ar incapea mirosul verde al ierbii proaspat tunse?
Ar incapea valurile sarate si brazdate de vant?
Vine o zi cand trebuie sa strangi tot, sa aduni bucatile de tine imprastiate si sa te pui la loc.
Si pentru ca n ai zamislit niciodata o bucata de om, pentru c ai uitat cum se simte lutul rece atunci cand e doar o bucata de lut fara viata, n o sa stii sa te pui la loc ca nainte.
O sa potrivesti gresit bucatile rupte si n o sa mai fii tu.
Si la final o sa ramai cu niste resturi, pe care o sa le arunci.
Nu te mai apuci acum s o iei de la capat.
Si sufletul, l ai cautat pe un raft la articole de unica folosinta. Ai iesit si ai intrat in toate pravaliile lumii, si n aveau nicaieri. Ti s au oferit peste tot doar sfaturi. Aveau furculite, farfurii, pana si servetele. Toate de unica folosinta.
Intr o zi insa un batran intelept, intr un magazin de vise, ti a spus ca poti sa l reciclezi. Ca doar pe asta l ai si nu se poate inlocui.
Dac ai fi stiut mai demult...Il pastrai curat, la adapost. Il pretuiai.
Acum insa, trebuie sa l pui la loc, sa l cureti de mizerie, de ploi, de vant.
Si l ai masurat.
Nu ncape n rucsac, e inca mult prea mare. Dar daca te vei stradui suficient, de la atata lustruit si curatat, poate nu mai ramane nimic
Si poti sa renunti la rucsac. Acolo unde mergi, nu ti trebuie amintiri, simtiri, nici macar o periuta de dinti.
Iar cartea in care ai tot scris in speranta ca va fi o lectura exceptionala incape ntr un buzunar. Si oricum n o mai citeste nimeni.
Fiecare gest, cuvant, gand, actiune.
Fiecare lacrima care frige, care ustura dizolvata in rimelul negru, scurs de pe fiecare geana.
Fiecare mangaiere, atingere, privire, dorinta.
Fiecare promisiune incalcata.
Fiecare dor, suferinta, euforie.
Ar incapea toata fericirea momentelor calde, bune, de neintinat?
Ar incapea cate putin din fiecare om drag, fiecare rana lasata adanc din nimicnicie?
Ar incapea mirosul verde al ierbii proaspat tunse?
Ar incapea valurile sarate si brazdate de vant?
Vine o zi cand trebuie sa strangi tot, sa aduni bucatile de tine imprastiate si sa te pui la loc.
Si pentru ca n ai zamislit niciodata o bucata de om, pentru c ai uitat cum se simte lutul rece atunci cand e doar o bucata de lut fara viata, n o sa stii sa te pui la loc ca nainte.
O sa potrivesti gresit bucatile rupte si n o sa mai fii tu.
Si la final o sa ramai cu niste resturi, pe care o sa le arunci.
Nu te mai apuci acum s o iei de la capat.
Si sufletul, l ai cautat pe un raft la articole de unica folosinta. Ai iesit si ai intrat in toate pravaliile lumii, si n aveau nicaieri. Ti s au oferit peste tot doar sfaturi. Aveau furculite, farfurii, pana si servetele. Toate de unica folosinta.
Intr o zi insa un batran intelept, intr un magazin de vise, ti a spus ca poti sa l reciclezi. Ca doar pe asta l ai si nu se poate inlocui.
Dac ai fi stiut mai demult...Il pastrai curat, la adapost. Il pretuiai.
Acum insa, trebuie sa l pui la loc, sa l cureti de mizerie, de ploi, de vant.
Si l ai masurat.
Nu ncape n rucsac, e inca mult prea mare. Dar daca te vei stradui suficient, de la atata lustruit si curatat, poate nu mai ramane nimic
Si poti sa renunti la rucsac. Acolo unde mergi, nu ti trebuie amintiri, simtiri, nici macar o periuta de dinti.
Iar cartea in care ai tot scris in speranta ca va fi o lectura exceptionala incape ntr un buzunar. Si oricum n o mai citeste nimeni.
Tu, ce ai luat cu tine intr un rucsac?
