Simt o datorie in stomac sa dau din casa in continuare, cand vine vorba de aceasta incercare, stradanie, tentativa de a nu mai fuma.
A functionat insumat pret de vreo trei saptamani.
Desi fumez din nou, suma viciilor chiar trebuie sa aiba o constanta, recunosc ca, in interiorul meu reafumat, ma simt in continuare nefumatoare.
Povestea lasatului e de data asta mai tehnica, cu review, chestiunie care nu-mi sta deloc in fire.
Dupa o incercare, doua de mai demult de a face troc cu mine intre tigari si alternative (vapers, iQos) si dupa multe sanse spulberate domnisoarelor rujate intens, cu obrajii imbujorati de blush-uri care mai de care, pe ale caror tricouri se intrevedeau discret culorile Glo, i-am dat o sansa.
Probabil ca, daca ne petrem 8 ore pe zi pe "floor"-ul de la corporatie, intr-o cladire cu bistro la parter sau in apropierea uneia, stim deja ce-i Glo.
Si, pentru ca trebuie dus review-ul pana la un capat, cu poveste, e, de fat, vorba despre Anushca.
In diagonala cladirii de vorbeam mai sus de ea, situata pe buza unui view magnific de etaj 13, e o terasa unde soarele e inca foarte generos, desi afara vine iarna, cel putin de doua ori pe zi, dimineata si seara.
La pranz, insa, ma mai lasa vremea sa-mi reazem spatele de speteaza unui scaun de terasa ordinara de centru de Bucuresti, afara, ca se fumeaza.
Si, uite asa, intr-o marti trecute, aceleasi doua buze intens rujate cu un ruj lila pudrat, cu acelasi tricou cu dungi orange pe fond alb, s-au apropiat de masa unde ne beam linistiti, eu si baietii cu care impart biroul, un pahar cu "suc de mere", ca e vremea lui.
Cand vine vorba de intruziuni din astea promotionale, cred ca mi se schimonoseste fata intr-o grimasa evidenta, ce exprima vadit un disconfort asemanator constipatiei.
Doar ca, de data asta, pe fata fetiscanei posesoare de buze, se mai aflau intens pozitionati, doi ochi extraodrinar de albastri, incadrati de un bob drept, blond si foarte strengaresc.
In cuvinte simple si de inteles, o frumusete de fata. Din Suceava.
Si mi-am zis scurt, in gand, de ce nu? N-am apucat sa emit nimic, ca domnisoara Ana, stundenta la Ase, mi-a retezat grimasa cu un zambet dojenitor:
- Nu vand nimic!
Si, ca sa nu lungim povestea mai mult decat trebuie, am stat vre 20 de minute cu Ana la masa, timp dupa care iata-ma posesoarea unui Glo.
Chiar daca uneori il mai uit acasa si ma chinuiesc iar cu vechiul tutun gudronat si plin de toate lucrurile "bune", spun simpu ca-mi place alternativa asta cu miros de pufuleti, care se cheama Glo.
Si, ca sa inchei intr-o nota peste 8, review-ul asta nu e despre cu ce inlocuiesc eu tigarile zilele astea sau despre cum nici de data asta n-am fost a "quit"-er, decat in masura in care m-am tinut cu mainile curate suficient cat sa-mi tin promisiunea, ci este despre Anushca.
O fata frumoasa, cu accent de Suceava, curatel, cat sa nu-ti vina sa o rogi sa-si dreaga vocea.
