#REF - scena 3 faci ce vrei

Nicio poveste nu e simpla, toate-s incalcite ca spaghetti code-ul prost scris.

Pui o-ntrebare-n gluma, cu niscaiva speranta framantata vartos cu niste emotii, numa' cat sa ai ce glumi vineri seara tarziu.
Nu te-astepti nicicum la un raspuns, daramite unul asa caramidos de pozitiv.
Te auzi la telefon cu cel mai familiar si apropiat strain pe care l-ai imbratisat vreodata, ceri schiopatat niste sare din mare si tot ce mai ramane din focul ars dincolo de pleoapele inchise e o uitatura direct in suflet, ancestrala, combinata cu zbor pana departe-n vazduh si-napoi inauntru.
Te regasesti pe podeaua lumii, dezgolit de tot sufletul, mangaiat pe crestet si tot ce-ntelegi e ca roua gudurata pe frunze, dimineata nu te-a mai ametit niciodata asa.

E seara tarziu, dincolo de pervazul terasei cocotate sus de tot pe cladirea centrala, atent pozitionata pe unul din incantatoarele bulevarde ale orasului, se zareste timid o dara de fum, ce iese tiptil printr-un geam de la etajul 3.

Era acolo sus adusa cu forta, cumva de complezenta networking-ului de vineri seara, ce semana a fi o adunatura demna de cercuri in campurile de grau. Ea si prietena ei, care insistase ca seara asta ii va fi benefica, nu mai jucase demult o piesa, stateau aparte si-si fumau linistit tigarile, in timp ce tot restul adunaturii radea stangaci pe ritmuri de vinyl.

Open bar-ul continea trei feluri de vin corect, un fel de fresh racoritor, mentolat si colorat cu capsuni si lime, cafea si inevitabilul rom. Nici una, nici cealalta nu intentionau sa stea prea mult, scopul era sa stranga doua-trei maini care contau, sa salute si sa dispara ca cenusaresele in noaptea proaspat venita.

Una din mainile stranse insa a zabovit putin mai mult in cealalta palma si s-au schimbat mai mult decat complezente.
Cealalta palma avea palma ei, cu care se tinea deja de mai multi ani.

Erau cateva fraze care, desi la baza lor semantica spun lucruri frumoase, ajunsesera sa o deranjeze cumplit. "Vedem". "Vorbim acasa" . "Faci ce vrei".
Asa crescuse toata viata, facuse ce vroia. Tarziu insa, intr-o alta seara nevoit acceptata, de data asta mult mai cu picioarele pe pamant, la un parter de bloc postbelic, cu o intrare stangace si cu urme de timp trecut vartos peste inima locului, se regasea la o masa nepotrivit de mare pentru trei persoane, singura, asteptand.
Ii astepta pe aia doi barbati cu insemnatate, mana stransa indelung si mana buna la mangaiatul crestetului in momente de restriste.
Sub lumina crescuta nefiresc si antigravitational din tavan, isi sorbea in linistea scenei deschise infuzia de iasomie, inundata in lentilele retinei de aburul asteptarii.
Nu se afla pe cea mai buna scena, insa nicicum nu se lepada de actorie, nici macar pentru momentele de singuratate.
Orice gest, orice sclipire din privirea aruncata dintr-un colt de ochi, orice inspiratie balansata in contrapartida de compresia expiratie, orice mangaiere incalcita in degete, in joaca, prin par erau atent studiate in oglinda scenei, oricare ar fi fost ea.

"papusa, intarzii un pic...tre' sa trec pe la doamna doctor sa-i las ceva! intretine-te si tu cu domnul pana ajung"

Si domnul statea de vreo zece minute atent selectionate vis-a-vis, pe un colt de masa, in speranta superstitioasa ca nu se mai insoara a doua oara. Si se holba pofticios cand in meniu, cand in ochii ei necurati, lipsiti de intriga necesara momentului.
Caci ea, printr-un colt de ochi traia o alta intriga, undeva la doi metri distanta, in penumbra, la o alta masa.
Domnii de venisera intinsi la discutie, se regaseau absorbiti unul de celalalt, ea regasindu-se doar sorbita de o privire discreta, nefireasca, fara niciun tipar, dincolo de geamul despartitor al scenei atent montate pe un colt de bar, afara, la tigara.
Ea si UN, cum ii placea sa-i spuna, se stiau de la debut, cu mult prea multi ani in urma, cand scena era neprimitoare si abrupta, cand inca isi cauta identitatea printre zecile de debutanti si debutante in ale jucatului.
In timp, trecusera pe langa ei un regizor ratat, fost sef de gara, care fuma mult, din pipa, un actor amator cu vise de coperti de reviste hollywood-iene, un antreprenor obraznic si ne necesar si alti cativa caetera, nedemni de mentiunea firului epic.
Pe partea cealalta de drum, trecusera insa niste doamne cu mult mai adanc ramase in randurile scenariului, doamne care lasasera in urma doi copii.

Ei, si omul asta cu care impartise o ramura de copac, la umbra, un colt de leagan, o amenda, o sticla de Tulamore Dew, bauta din causul mainii, multe ore de vorbit despre nimic si orice, multa muzica unidirectionala, ramasese timp de mult timp acolo, aproape.
Si cel mai firesc si natural pentru orice superficial era sa creada ca ei doi sunt un cuplu. Erau, intr-un fel.
Faceau echipa buna in orice discutie, isi testau iubitii si iubitele, caci validarea era atunci cand potentialii nu se speriau de relatia asta a lor.
In seara aia de toamna tarzie, intr-un tricou rosu, aparent impiedicat si stangace, a pasit pe scena vietii ei actorul principal. In rolul principal.
Si cel mai teama ii era ca-n scenariul lui, pentru rolul vietii, sa nu fie replicile alea nenorocite: "Vedem", "Vorbim acasa", "Faci ce vrei".
Caci pentru prima oara, nu mai vroia sa faca ce vrea. Nu mai vedea, iar cuvintele i se pareau de prisos.

Si-a promis in oglinda din culise, in timp ce-si pregatea fata pentru reflectoarele reci si albe, ca la prima scena jucata impreuna, unde se va fi rostit "faci ce vrei", avea sa renunte la rol si sa caute alte culise, alt scenariu, alta piesa. Si nu mai era nici musai un rol principal.

Si fiindca era final de stagiune si intrau toti in vacanta, fiindca o raceala crunta i-a interzis sa mai joace in ultima reprezentatie, fiindca febra si frisoanele au tintuit-o in casa, dincolo de usa mare si alba, s-a specializat in crema de zahar ars.

Si fumul de la etajul trei, pe bulevard, iesea agale din pipa cainelui regizor, langa geam, cocotat pe capita de fan din living, obosit, rasfoind cu degetele inecate in tus, cel mai de succes scenariu.

Si pe ea avea s-o uite pe un peron, departe de foc, departe de roua, departe de el.

Vedem. Vorbim acasa. Faci ce vrei.