APA (palindrom spiritual)

 Casa veche, decolorata si stinghera, inca privea,  cu ochi de strajer, in departarea finalitatii apusului. Intr-o ultima incercare, incomodata de fierul rece, patinat de intoleranta vremii, apasa cu timiditatea unei mame care, ca o felina, e atenta sa nu trezeasca puiul, pe raceala clantei. Miscarea de urs adormit a usii din lemn ros, manjit ii fu insotita din nou de senzatia cruda si palida de frica. 

Afara, dincolo, o mangaie pe obrazul palid o pana aurie desprinsa din soarele murg. Nici ploaia si nici mirosul de zahar ars nu o mai insoteau de data asta, iar corpul ii era imponderabil, aproape imperceptibil.

Cobori incet si cu pas tiptil pe drumul cazut, asezat ca o pamblica sinuoasa peste un lan ars de porumb. Trupurile porumbului erau intinse in capitulare, ordonat si aliniat pe tampla pamantului si ii se simteau sub talpi moi si calde. Cu mana stanga se tinea atent, suprinsa si de placerea senzatiei de fier incalzit, atat de diferita si de noua printre toate, de balustrada subtire a drumului, ca de un fir de viata unidimensionala, necesara.

Treptat, simturile talpilor desculte se afundau cu extaz in nisipul asternut de timp peste tarmul care se intindea acum infinit, dincolo de lanul de porumb. Crestetul capului blond ii zvacnea ca un sfincter, caci pana aurie a soarelui se mutase de ceva timp acolo si cum numai lumina adia pretutindeni, poposi spre odihna.

Nici nu-si dadu seama ca la cativa pasi mai in fata i se desfasura sub ochi un zid cenusiu, peste care se inalta un perete de sticla, adapostit de un acoperis anapoda. Drumul de acum ramas zeci de ani in spate i se terminase demult, neramanandu-i decat sa ocoleasca unghiul drept de beton si sa asculte mai atent la ce se contura a zarva de sute de voci, de oameni, de copii, de joaca, de bucurie, de neinteles.

Narile i se umplura de umezeala podelei, iar porii granitului ii apareau ca niste guri imense, inca insetate.

De o parte a zidului, vestiarele se aliniau geometric, unul cate unul, iar pe mijlocul culoarului acoperit de un tavan din sticla se ofereau spre odihna banchete de piatra lungi, ca niste pietre funerare, desenate de cate un fractal de lumina, stranpunsa prin crengile copacilor de pe latura dreapta. In capat, sculptat intr-un trunchi de copac ancestral, isi apasa singur clapele un pian. Sunetul de lemn umezit, intrerupt in corzi de liane parea sa acompanieze priceput, ca un maestru de ceremonii, zumzetul amestecului de voci. 

Se opri pentru o clipa, intr-o incercare care o obosea teribil, sa asculte. In loc sa auda insa, ascultatul asta ii asternu pe retina o imagine. O reflexie infricosatoare, cu parul aproape alb, valvoi, cu raze de lumina argintie iesindu-i din ochi, din gura, din palme si din piept o privea tacuta din peretele vitrat ce folosea drept amplificator pentru pian.

Goala.

Se aduna ghem si se cuibari afara din domul de granit, lasandu-se prada umbrei si acoperindu-si goliciunea cu nisip. Nu se mai vazuse niciodata pe ea. Fusese de atatea ori frumoasa, aparte, un amestec de vanitate, singuratate si fum de tigara.

Un pod hidraulic albastru, dintr-un soi de safir, se compunea inalt, catre cer, parand sa nu aiba finalitate. Pasi aievea, in urma ei fiecare dala albastra desprinzandu-se si recompunandu-se in niste stalpi imensi, care cresteau acum din apa. La capat, podul cobora adanc in inima unei insule. De jur imprejur, munti si vai de nisip auriu, fin ca pudra de zahar vanilat, se scurgeau in apa rece si neclintita a oceanului. Nu mai calcase niciodata pe un tarm de ocean, nu mai pasise niciodata pe dune de zahar si nici nu mai inotase niciodata in univers.

La o apropiere, apa era vascoasa si plina de stele si planete, printre care inotau, ca intr-un suc primordial, zeci de trupuri. Incerca sa se scufunde cat sa priveasca dincolo de oglinda, insa lichidul vascos sfida orice gravitatie si trupul ii era tintuit deasupra, dandu-i voie cat de o plutire in imponderabilitate.

Soarele trecu dincolo de inaltimea casei vechi si un con de umbra se asternu peste tarmul de ocean, peste dom, peste podul de acum disparut si peste insula ramasa doar un punct in imensitatea universala a apei.

Conul de umbra inghiti sunetul pianului si zumzetul de voci, lumina si caldura, care se intoarsera inapoi in vis.

Printre firele de miros sarat, rece, verde amestecat, din coltul camerei, de pe un fotoliu afundat in el insusi, se ridica fum de tigara. Ii era sete si apa ramasese toata pe mal. Iar din pipa regizorului se ridica serpuit miros de zahar, zahar ars.

24 martie

 

Prolog, in loc de expozitiune. Mult timp m-am simtit responsabila.

Undeva la etajul patru al unei cladiri de birouri, pe o latura batuta aprig de soare,in fumul de tigara furat de vant, am intins o mana:

- Darius.

- Romina.

Si atat. In rest, o pereche de tenesi rosii, asortati discret cu un pulover visiniu, camasa alba cu mansete atent lasate la vedere, ca niste fasii de hartie apretata.

Un semn adanc de viata lasat pe obraz si niste ochi albastri, de te privesc in radacina sufletului.

[...] Mult prea multi ani mai tarziu, la o masa unde urmele de viata si energia acestui om se taie cu cutitul, balconul ala imi aparea intr-un Octombrie tarziu, cald si vesel. Nu stiu nici pana azi daca Octombrie era pe 16 sau nu, daca ciclicitatea inceputurilor dau inevitabil in acelasi sfarsit sau daca inca imi subevaluez sincronicitatea. Sau daca.

Mult timp m-am simtit responsabila, responsabila de parcursul lui acolo, unde, desi evidentul mi-a dat cu un bolovan in cap si am decis, asa cum cred si sper ca o fac mai mereu, intru binele mai mare, m-am tot gandit ca poate, daca as fi decis egoist, nu m-as mai fi simtit nici Iuda si nici n-ar fi fost atatea de patimit. Sau poate ca patimile ar fi fost si mai multe. Sau poate.

Intriga. Caseta cu manele.

Intr-o viata de om, succinta si efemera, lumeasca si limitata, cari dupa tine, dincolo de visul din care face parte tot, si inainte si dupa, ca o aruncare in aer, caci dincolo de orice, atunci cand revii sa mai incerci o data sau pur si simplu sa mai gusti din ceea ce stii ca e, te arunci in aer, cazi intr-un hau si ajungi unde trebuie, sa te mai joci de-a viata, tinut de o mana, un suflet cu care te tot arunci, ori de cate ori e nevoie.

Si in saltul asta de cunoastere si recunoastere, mai sar prin haul lor inca 5, 10, 20 de suflete ale unora desprinsi din acelasi cristal, pe care ii vei recunoaste negresit in constiinta efemeritati de dincolo de vis.

Unul al meu e o ea, cu piele si ochi de maur, o pantera careia ii fierbe sangele in vene, baietoasa si bataioasa. Dar care, la o strangere mai atenta a mainii, devine fragila si vulnerabila, ca un copil mic care cade si isi intinde bratele sa fie alinat.

Nu planuiesc mai niciodata nimic. Las lucrurile in voia unui parcurs firesc, necesar si imbratisez orice primesc pe drum. Unii i-ar spune soarta, eu cred ca e doar o piesa de teatru, pusa abil in scena, fara nicio secunda de dubiu, doar cu alegeri ghidate ce te muta de pe un scenariu pe altul, fara insa a te abate de la final. Conectat.

N-am planuit sa o iubesc ca pe copilul meu, caci nici nu stiam sa identific asta. N-am planuit sa ii influentez in vreun fel viata si nici sa o pierd, pentru o vreme, in tumultul unei vieti de cautari.

Nu stiam nimic in decembrie ala tarziu de cat de mult e deja, de cat de repede s-a creat sau de cat se tachineaza ei.

Nu stiam nici daca sau cum aveau sa ni se incurce vietile. Stiam doar numele de pe o bucatica de hartie, un nume rece, negru pe alb, pentru care sa ne jucam de-a Mos Craciun.

Pe micul ei ravas scria Darius. 

Las pentru o alta poveste cum si pe micul meu ravas, pus deoparte, scrie tot Darius. Altul.

N-am simtit emotia, tremurul si intorsul in craciunul copilariei ei atunci cand ne-am dus impreuna sa ii luam cadou lui Darius. Nu luam nici in serios "Nosferatu" sau povestile cu part time rapper, spuse cu iz de barfa de amorezatele etajului.

N-am stiut cat si pana unde aceste doua suflete s-au reamestecat si regasit intru o noua vesnicie, decat atunci cand, intr-un miez abuziv de noapte, dincolo de vocea ei, gatuita de plans si de suferinta, cu respiratia franta, a putut doar atat: "Pleaca si nu se mai intoarce". Era doar un exercitiu.

Si frica aia de grota preistorica de pierdere a deschis in mine o usa. Una mare, verde, cu manere grele aurii si amploarea unui munte. O usa catre un soi de legamant sufletesc ancestral, sa nu mai aud niciodata de la ea atata suferinta. Sa nu mai aud.

Intr-o conjunctura diferita, lui i-as fi daruit din inima o mama de bataie dezarmanta, sa-i ajunga cat pentru toata povara acelui "pleaca si nu se mai intoarce"...

Atunci insa, tot ce am stiut sa fac a fost sa ma asigur ca povestea asta trece de pantec, de primele noua luni, se naste pe curat, cu obraji rumeni si joaca de copii.

Caci in fond, o iubire asta e, un suflet de copil.

Si nu e intamplatoare parafraza, caci atat i-a luat lui sa se curete, sa se lepede de frici, abandon si sa creada ca unii din oamenii lui sunt acolo sa ramana.

Si de la magazin am luat o caseta cu manele, o gluma de bine, bine boss!

Desfasurarea actiunii. Sau ziua cand m-am sinucis la micul dejun.

Undeva, intr-un trecut de trecut pe foaie, m-am sinucis. Iar mai apoi, sinuciderea mea ne-a dus in vama, unde m-ma reintors la viata intr-o barca naufragiata, plina cu nisip, cu reminiscente de ceapa si sunca, branza si sampania de la micul dejun de la etajul patru, unde oamenii astia doi n-au avut o secunda de repros si judecati de minte mica, ci doar un pahar cu picior inalt, cu bule vesele, aurii si "Gica Hagi", crosetat pe indelete la drum in masina ei alba, pe o autostrada, de-i zice "a soarelui".

N-am cum sa pun tot intr-un text scris pe genunchi, ca-i mult tare, dar ar mai fi cartofii prajiti de la Galati, jucatul de table de la Giurgiu, Stelian, Luminita, Gianfranco, Thierry (deschid o paranteza explicativa, lui i se datoreaza "my love", ca asa ne spunem noi doua), o nunta de poveste cu spice de grau si 3 sticle de vodka in 10 oameni, un cutremur de 4 dimineata, o plimbare in parc, multe flori, ras, plans, si o zi de nastere.

O zi de nastere care m-a lasat intentionat sa las un mesaj, unul in care am stiut doar sa spun ca part time rapper trebuie sa fie full time rapper, ca atunci cand ai un drum atat de clar, orice gest deviant nu face decat sa umbreasca si sa prelungeasca derizoriu un destin inevitabil.

"Inainte Nosferatu, -acuma Nosfe"

Mult timp, timp pe care l-am petrecut departe de ei, am apasat pedala acceleratiei cu ei in gand, am pasit in viata mea de mama cu sfaturile ei, am pus in sertar ordonat povestile noastre, o poza si o carcasa de CD.

Am pus.

Si timp de mult timp, mi-am spalat masina intr-o spalatorie unde Nosfe era mereu pe repeat. Si timp. 

Pe care intr-o zi ajungi sa nu-l mai ai.

Punctul culminant. Scurt pe doi.

N-o sa zic despre relatia mea cu propria-mi constienta decat atat, ca acum multi ani mi-am propus ca in 2022 sa plec in Peru, de tot. De frica inerenta de necunoscut, de schimbare si de luat de la capat (orice ar insemna asta), mi-am pus o conditie. Daca nu se intampla nimic marcant.

Mai cred ceva, ca divinitatea are, dincolo de orice, un sarcasm aparte. Intentia plantata in gandul ala de fuga tocmai in Peru n-a fost fuga in sine, ci conditia aia de intamplare marcanta. Care intamplare a marcat, a centrat inainte si a si dat cu capul. Si s-a intamplat nimicul marcant, la care constienta mea ingamfata nici nu visa. Visa la alti cai verzi.

"Ai, n-ai mingea, tragi la poarta"

Vezi tu, omule drag, mesajele de la tine catre tine sunt lasate ca tu sa stii, sa nu mai faci la fel, dar somnul de dincolo de vis e mai dulce si la fel si dormitul in bocanci.

Imi place tare mult primavara, e dulce, buna, blanda, miroase frumos si pune la loc viata adormita de peste iarna. Si anul meu nou e mereu plin de lalele, narcise, lacramioare. Dar are in el si ceva ce, oricat as incerca, lasa mai mereu un soi de cicatrice. Ii zice Octombrie. Nu stiu de unde vine el, caci e un el, cu apucaturi de baba nebuna si deraieri de personalitate, sufera de un soi de hoarding disorder si se distreaza punand piedica trecatorilor. Si are acelasi sarcasm aparte.

Nu enumar, punctez insa in clar ca de data asta, Octombrie mi-a driblat fara nicio fenta, o parte din suflet.

A luat si a plecat. A luat mult. Si daca intr-un fel exista echilibru, orice minus isi are plusul lui, acum mi-e greu sa depaesc conul de umbra, desi la un pas mai in fata e numai lumina. Mi-e greu.

Deznodamantul. Si n-a mai ras nimeni.

Se termina o saptamana grea, umeda cu nori grei, laptosi, aposi si cazuti de nicaieri direct pe umeri. N-as fi vrut decat sa inchid ochii, pe o perna moale si parfumata, cu miros de crestet de copil. Uneori pun telefonul deoparte si ma intind pe spate, cuminte, golesc mintea de galagia gandurilor si las sufletul sa deseneze un vis nou. Mai intai o iau incet, familiar si tihnit, pe acelasi drum cunoscut constiintei mele, presarat cu iarba proaspat taiata, care elibereaza de sub greutatea talpilor mele molecule de flori de iasomie. Odata ajuns acasa, sub umbra unui stejar cat o planeta, lumina sinelui meu se contopeste incet cu seva vie si se asterne peste tot. Ma imbratisez pe mine si infloresc pretutindeni. Ma intorc in vis. Ma intorc.

Nu si in duminica aia. Am un soi de reglaj psihic usor obsesiv compulsiv. Ridic telefonul si ecranul imi spune ca e dezordine in notificari. Incep cu prima sociala cu bulina rosie, insa cu ea si termin, caci brusc, in ceata ochilor fara ochelari, se contureaza un soi de fantoma. Una urata si neagra, iar prezenta ei imi imprima in corp un amestec de tremur si nervi. Acut. Injur in gand, glume proaste.

Mut buricul degetului instinctiv pe bula verde a whatsapp-ului, ma chinui sa controlez un comportament cursiv si sa scriu Grigo (asta e alta poveste), iar ce a urmat e din alta lume, pana si sa scriu e al dracului de ireal:

spune-mi te rog ca ce am citit pe facebook nu e adevarat, te rog

...My love

te rog, e o gluma

nu stiu sa mai traiesc, sa mai respir...

Au trecut de atunci 160 de zile. 

[...] Iris avea patru luni, o luasem din patutul ei langa mine, unde ii asezasem cu grija un cuibusor din care sa stiu ca nu se va rostogoli, unde sa doarma linistita, aproape de caldura si calmul respiratiei mele. 

Era poate 8 dimineata, cand m-am trezit buimaca cu vorbele lui:

- Fa retardato, moare aia sufocata langa tine si tu dormi ca vaca!

Darius, tata de Iris, sulfet pentru Tziga, copil pentru Luminita, barbat, artist, OM

My love, n-am apucat sa ii spun ca sunt mandra de el, acum stie.

despre inceput - 5

Am visat un poem.
Si poemul asta dansa asa de frumos!
Partenera lui, lumanarea, si-a frant la un moment dat o aripa.
Si pe final de vis, m-a invitat pe mine la dans,
Mi-a zambit si mi-a soptit incet la ureche
Ca dansul asta are sa-mi schimbe viata.
Si m-am trezit.
Poemul ma tinea in continuare strans in brate,
Cald, cu batai soptite de inima
Fermecat de visul lui,
In care o invitatie la dans avea sa-i schimbe viata.

Si-ar permite lacrimi si nu i-ar mai schiopata sufletul.
S-ar mai aseza din cand in cand pe-o banca,
Sa-si traga sufletul imprumutat de la un copac.
Atent sa nu stearga urmele de cer de pe ea.

Azi iti voi saruta o tampla!

colectia de ceasuri

Nu mai zburase demult in conditii temporale standard. Din cupola de levitatie instantanee, care cuprindea toate multiversurile existente, putea oricamd sa fie oriunde, sa stea oricat, concomitent.

Caci stia deja demult ca existenta e o inventie sociala necesara, care punea in argumente si explicatii clare tot ce societatea temporala nu ar fi putut explica altfel.

Trenul electromagnetic de legatura intre gara centrala multiversa si societatea temporala i se parea slab dimensionat, ii mirosea a ulei de lampa, de a carui existenta nu se mai stia demult, si a iasomie.

Amestecul lichid de verde crud, alb si bleu foarte deschis se scurgea in ritmul secundelor, amalgamat si fluid, de jur imprejurul peretilor tenului, incapsulat in campul electromagnetic transmis de sinele de mare altitudine.

Incerca sa-si ascunda chipul si insemnele albastre din obraji, sa nu lase sa se strecoara aura bleu de sub vesmintele existentiale si sa nu treaca dincolo de scutul temporal nicio picatura de suc atemporal, cu care i se alimenta corpul.

Dar cel mai greu i se parea sa acopere mirosul de iasomie. Desi nu mai era nimeni in vagonul de tren electromagnetic temporal, stia ca trebuie sa se intoarca nevazuta la gara centrala multiversa si sa-si reia forma obisnuita. 

Nu  putea fi omniprezenta decat din interiorul cupolei garii centrale.

Avea insa nevoie, din cand in cand sa se temporalizeze si sa se masoare in secunde scurse in societatea temporala, pe care le recupera cu greu, in atemporalizare.

Uneori timpul ii consuma atata de mult suc atemporal, ca putea sa stea si trei cicluri de evolutie in carantina.

Ciclurile de evolutie nu reprezentau secunde, minute, ore, nu se intamplau precum succesiunea zi-noapte sau saptamana-luna-an, asa cum era definitoriu pentru societatea temporala.

Evolutia atemporala nu avea nicio limitare spatiu-timp, se scurgea intrepatruns dintr-un multivers in altul, iar cand fluxurile se intrepatrundeau, schimband astfel societatea temporala, afectata intr-un mod radical, se mai trecea de un ciclu de evolutie.

Ciclurile de evolutie coexistau insa toate in acelasi « timp ». Iar ea, era prezenta direct in lichidul atemporal care se scurgea intrepatruns, in toate directiile, in toate multiversurile posibile.

La fiecare ciclu de evolutie atemporala, un fir de cerneala albastra ii brazda milimetric pielea.

Nu era prima regina a spatiului atemporal. Facea parte dintr-o casta de posesori de Voce, o afectiune genetica somatizata sonor.

Va urma.

-        dupa un vis de Aldous Huxley

idei din minte

Contract de mandat

Incheiat astazi, intr-o joi.
La rascruce, acolo unde stanga sau dreapta fac diferenta.

I. PARTILE CONTRACTANTE
I.1. Dl. Cutare, domiciliat, Str. fara Nr., bloc, dar ar prefera casa, scara de valori, etaj dupa etaj, apartament de tip, sector sau judet, oricum e irelevant acum.
Nascut la data de care nu vorbeste niciodata, e mai bine asa,
In lipsa martorilor, sector/judet aproape, fiul lui si al ei , posesorul cartii de identitate pe care n-a terminat-o niciodata,
Seria aia noua, de a iesit acu', nr din doi in doi, eliberat de frici si frustrare , cod numeric personal, n-a mai mers demult cu trenul, in calitate de mandant, pe de o parte, si
I.2. Dra de la bar, domiciliata in apropiere, Str. cu Nr, bloc notes, scara magarului, Etaj superior, apartament de vanzare, sector/judet central, nascuta la data de dare in functionare in lipsa de altceva, sector/judet care mai de care, fiica lui, desi maica-sa nu e foarte sigura, posesoarea cartii de identitate autovehicul marca BMW, cumparata pe banii ei, seria stearsa, nr de Bulgaria, Eliberata de curand, cod numeric personal pe care nu-l tine minte niciodata, in calitate de mandatar, pe de alta parte,
Au convenit sa incheie prezentul contract de mandat, cu respectarea urmatoarelor clauze:
II. OBIECTUL CONTRACTULUI
II.1. Mandantul il imputerniceste pe mandatar, ca in numele sau si pentru el, sa vanda cui va crede de cuviinta, in conditiile pe care le va crede de cuviinta si la pretul ce-l va socoti potrivit, imobilul proprietatea mandantului in temeiul unei iubirii fara margini, de nu s-a mai vazut, ca era foarte intuneric, compus din suflet si anexe, situat in cavitatea toracica, Aleea Central-Stanga, nr 2,  bloc cardio-respirator, scara de la capatul holului, etaj prabusit, ap devastat de un incendiu, judetul/sectorul superior si avand urmatoarele vecinatati: plamani usor afectati de o tuse ce nu-l mai lasa, sira spinarii, care si-a pierdut in vreme din verticalitate si un stomac in care nu se mai pot simti fluturi.
Mandatarul va primi, pentru mandant si in numele sau, pretul convenit, indeplinind toate formalitatile necesare incheierii si autentificarii contractului de vanzare-cumparare si semnand valabil pentru mandant si in numele sau ori de cate ori va fi nevoie.
II.2. Mandatarul poate trata si incheia orice contract de inchiriere cu oricine, fixand termenul si pretul in conditiile ce le va crede de cuviinta, dar nu in defavoarea mandantului, in conformitate cu dispozitiile legale, va putea primi chiriile si plati impozitele si taxele de orice natura si/sau in natura, va putea face reparatii, cu siguranta ca va trebui cel putin sa zugraveasca la interior, dupa ce va fi sters tot praful si va fi dus gunoiul, va putea actiona in judecata pe chiriasi si va putea face orice act necesar pentru o buna administrare. El va putea reprezenta pe mandant si ii va putea sustine interesele fata de organele de administratie publica, de instantele judecatoresti si in fata oricaror persoane fizice si juridice.
II.3. Pentru prestatia realizata, mandantul se obliga sa plateasca mandatarului un procent din valoarea profitului realizat, procent ce va da cezarului ce-i al cezarului, mai ales in conditiile in care nu mai are nimic de pierdut.
III. DURATA CONTRACTULUI
III.1. Prezentul contract s-a incheiat pe o durata determinata de imprejurari, de incidente fortuite si/sau eventuale forte majore sau ale tenebrelor, incepand cu data de mai bine o lasam pe maine, pana la data de care iar nu vrea sa vorbeasca acum, pentru asta merge la terapie.
IV. OBLIGATIILE PARTILOR
IV.1. Obligatiile mandatarului sunt urmatoarele:
a) sa execute mandatul, fara insa a executa si mandantul,cu exceptia fortelor majore intervenite din adancuri
b) sa dea socoteala de gestiunea sa. In eventualitatea unei gestiuni deficitare, mandatarul ramane cu buza umflata si o ia de la capat cu un alt mandant, pe care de data asta nu-l va mai alege superficial,la bere.
IV.2. Obligatiile mandantului sunt urmatoarele:
a) de a-l dezdauna pe mandatar pentru pierderile suferite prin indeplinirea mandatului:
b) de a-i restitui cheltuielile utile si necesare efectuate cu ocazia executarii mandatului. Aici se includ si daunele/interese pricinuite de eventuala exclusivitate, mai ales in eventualitatea in care se strica bemveul.
V. INCETAREA CONTRACTULUI
V.1. Prezentul contract de mandat inceteaza in urmatoarele cazuri:
a) revocare totala sau partiala;
b) renuntare;
c) moartea mandantului sau a mandatarului, exceptand cazul in care oricare din parti este calcata de o vaca pe strada sau de masina unui iubit gelos;
d) interdictia mandantului sau mandatarului impusa de autoritati, cu o distanta maxima intre parti de minim metri;
e) falimentul sau insolvabilitatea mandantului sau mandatarului, pricinuite de amanta/amante si/sau serile pierdute la FIFA cu baietii ori banii dati aiurea pe droguri.
f) imposibilitatea executarii mandatului;
g) indeplinirea mandatului, acesta fiind cazul fericit.
gbis) puscaria.
V.2. Dupa incetarea contractului, toate actele juridice incheiate ca mandatar sunt nule. E drept si ca mai toate alea dinainte au fost nule, conditii in care nici obiectul mandatului nu mai e ce-a fost odata.
VI. CLAUZE FINALE
VI.1. Mandatarul raspunde:
a) in cazul in care a primit bunul, dar a pierit din culpa sa;
b) de valoarea bunurilor pe care trebuie sa le primeasca, dar a neglijat sa le ridice, exceptand situatia in care s-a vazut cu fetele la cafea si a uitat cum a trecut timpul, mai ales ca au dat si-o tura prin mall;
c) de fructele percepute sau de cele pe care ar fi trebuit sa le perceapa.
VI.2. Mandatarul se obliga sa plateasca dobanda la sumele incasate in numele mandantului si folosite in interesul sau. De vazut daca dobanda se calculeaza la ROBOR sau EURIBOR, iubi din Italia ii trimite euro si oricum la unghii nu primeste.
VI.3. Mandatarul poate sa-si substituie o alta persoana, care sa indeplineasca total sau partial obligatiile rezultate din mandat. Poate n-are timp, ca are programare la drenaj limfatic si mai e si noaptea aia pierduta de la care are cearcane, nu stie daca iese din casa.
VI.4. Prezentul contract s-a incheiat astazi, ca zilele trecute nu se stia sigur daca e timp zilele viitoare in exemplare originale.

MANDATAR                                                                             MANDANT

Redactata si editata/dactilografiata in graba la lumina lumanarii, dupa o seara difuza, astazi, data autentificarii.
S-au eliberat partilor in cate exemplare s-a putut.